| 1.
|
ÎNCĂLC'A, înc'alc, vb. I. Tranz. A ocupa prin violenţă un teritoriu străin; a cotropi. ♦ Fig. A nu respecta o lege, a nesocoti un drept, o obligaţie etc. - În + călca.Sursă
: DEX'98
( 16421)
- valeriu |
| |
| 2.
|
A (se) încălca ≠ a (se) respecta
Sursă
: Antonime
(68368)
- siveco |
| |
| 3.
|
ÎNCĂLC'A vb. 1. v. cotropi. 2. v. uzurpa. 3. v. con-traveni. 4. a nesocoti, (fig.) a silui. (A ~ legile limbii.)Sursă
: Sinonime
( 188959)
- siveco |
| |
| 4.
|
încălc'a vb., ind. prez. 1 sg. înc'alc, 3 sg. si pl. înc'alcă
Sursă
: DOR
(255189)
- siveco |
| |
| 5.
|
A ÎNCĂLC'A înc'alc tranz. 1) (teritorii) A ocupa prin violenţă; a lua în stăpânire cu forţa; a cotropi; a invada. 2) fig. (legi, drepturi etc.) A neglija comiţând o abatere; a nu respecta. ~ legile limbii. /în + a călca
Sursă
: NODEX
(339821)
- siveco |
| |
|
|